O lungă perioadă de timp – adică până în 1881 – nu mai apar informații privind Riturile egiptene în România. Lucrul este firesc, căci nu ne putem aștepta ca ele să prolifereze la noi câtă vreme în alte părți atât Ritul de Misraim, cât și cel de Memphis – așa cum am arătat mai sus – trec prin perioade dificile, de adormire sau suspendare, până în 1881, când, pentru a supraviețui, fuzionează sub comanda lui Giuseppe Garibaldi.
La reuniunea de Unire, România – a cărei Mare Lojă fusese constituită abia în anul anterior, 1880 – nu participă direct, dar recunoaște Unirea și asigură dreptul de funcționare a Anticului și Primitivului Rit de Memphis-Misraim în România. O foarte mare parte a masonilor români se înscriu pentru a fi inițiați în acest Rit.
La 24 iunie 1881, Suveranul Sanctuar de Rit Memphis-Misraim emite către M∴L∴N∴ R∴, la solicitarea Marelui Maestru Constantin Moroiu, patenta de funcționare. Urmează perioada cea mai prolifică pe care a avut-o Anticul și Primitivul Rit de Memphis-Misraim în România. Astfel, în 1882, Marele Maestru Adjunct al Marii Loji „Alpina” din Elveția, aflat în vizită prin lojile din obediența M∴L∴N∴ R∴ și a Suveranului Sanctuar, consemnează buna organizare și dezvoltare a acestora. Interesantă este și mențiunea din revista The Kneph, care afirmă că a preluat conducerea în România, toate lojile și capitulele, cu excepția lojilor străine, utilizând ritualul său. Oricum, Ioan T. Ulic, în Istoria francmasoneriei pe care a publicat-o, afirmă că cele mai vechi Rituri care au funcționat în România sunt cel „Francez”, cel „Scoțian” și cel de Memphis și Misraim.
Trebuie să observăm că, în calitatea lui de Mare Maestru al M∴L∴N∴ R∴, Constantin Moroiu era „șeful” tuturor Riturilor, dar el personal semna făcând mențiunea gradelor sale: „30∴90∴97∴”, ceea ce arăta apartenența sa expresă la Anticul și Primitivul Rit de Memphis-Misraim – singurul Rit căruia îi corespund grade cu astfel de numere.